Azi eram cu mai mulţi tovarăşi prin 43C. Ei făceau caterincă şi toate alea, eram în centrul atenţiei. Eu nu eram le ce ziceau ei, eu am rămas plăcut surprins de un tată. Urcase in 43 cu o fată de vreo 12 ani şi un copil de vreo 8 ani. Din prima vedere se vedea că nu fac parte dintr-o familie de avuţi, fac parte dintr-o familie mai modestă. În cele 5 minute în care am stat în autobuz lângă ei şi mă uitam chiar insistent la acest tată şi gesturile sale am realizat că ar face orice pentru copii lui. Nu exista secundă în care să nu se uite după ei, le zâmbea tot timpul, le râspunde ala toate întrebările pe care acei copii mici le puneau. Nu se enerva, nu ridica tonul nu nimic. Le explica, zâmbea, ii mai pupa. După ce au coborât din autobuz tot la fel, nu cred că a existat vreo secundă în care acei copii să nu se afle în mintea şi inima lui.Uitaţi un exemplu, nu trebuie să fii cine ştie ce bogătaş ca să le faci copiilor o viaţă uşoară şi fericită, din faţa acelor copii se citea fericirea şi dragostea pe care i-o purtau acelui tată. Singurul lucru de care au nevoie copii este DRAGOSTEA.

Daca esti nou pe aici aboneaza-te la Feed meu RSS.


Acest mesaj a fost publicat Vineri, Decembrie 21st, 2007 la ora 10:33 pm in categoria De'ale vietii. Poti urmari raspunsurile acestui articol prin intermediul feed-ului RSS 2.0. Poti raspunde, sau poti folosi trackback de pe propriul site.